h1

Nothing too important

October 23, 2017

You know how you sometimes search through old shoe boxes and forgotten corners behind your socks in the closet? Well, sometimes you find weird things you forgot about long ago. Like an attempt at blogging. I wonder whether anyone ever read those two entries…? I’m sort of afraid to read them again.

Advertisements
h1

Extended Absence Apology

August 14, 2009

Gah, si credeam ca macar aici o sa ma tin. Nu-i ca si cum mi-a scapat total din minte (am vreo cinci sau 6 drafts semi sau abia scrise pe diverse teme); cred ca problema mea e ca-mi place mai mult sa ma gandesc despre ce o sa scriu decat sa pun pe hartie – tastatura – in fine.

Jumatate din motivul pentru care postul asta exista e sa informez anumita lume ca mi kaput (IAR) compul; acu scriu de pe laptopul mamei, dar care n-are messengerul instalat. asta nu-i o scuza decat pentru saptamana asta, stiu, dar trebuia mentionat.

Si in ultima vreme ce-am facut? De cand n-am mai postat: o faza de anime, cand m-am uitat la Peacemaker Kurogane, Chobits, saiyuki Reload si Clamp Gakuen tanteidan; dupa asta mi s-a cam facut sila de imagini+ecran si m-am apucat de citit… o tona de fanfic X/Tokyo Babylon (care a culminat intr-o mica obsesie cu Seishirou si Subaru), dupa care m-am pus la punct cu manga-urile care urmaresc, trezind vechea dragoste pentru Amatsuki (am incercat sa citesc cel mai recent capitol in japoneza, dar multe kanji-uri n-au furigana!); am tradus cantecele din Tales of Symphonia ‘Yume no Hate’ si ‘Prayer’, mi-am corectat traducerea veche pentru ‘Haruka kimi no moto e’ (cantecul din harukanaru toki no naka de); apoi, impinsa de crossoverul Vatharei (o puteti gasi pe fanfiction.net), m-am bagat vreo trei zile in Monochrome Factor. Cel mai recent lucru e o saptamana de Sims2, sau – maidegraba – descarcat chestii pentru Sims 2 (ceea ce s-a terminat o data ce calculatorul meu a refuzat sa mai coopereze). Acu citesc niscai fanfic Petshop of Horrors.

Whew. Fiecare element de-acolo merita un post pentru sine, si fiecare reprezinta o tema care n-am prea vrut sa-l abordez pe blogul asta (anime).  Initial am vrut sa scriu mai mult despre fiecare, dar dupa ce am scris vreo 500 de cuvinte doar EXPLICAND despre ce naiba e vorba in X (sumarul scurt e “superpowered teenagers try to prevent or bring the end of the wold”) am aruncat idea la gunoi. Vroiam sa ma bag in idea de ying/yang pe care-i structurat si in niste idei introduse de fanficul Family Matters, dar totul n-are nici o valoare daca nu ati vizionat sau citit seria.

Alt draft e o vaga “analiza literara”… a cantecului caracterului Hao din Shaman King (hey, e complex!) – dar trebuia abandonat fiindca stiu prea putine despre Japonia si cultura lor; cum ati interpreta expresii precum “uitandu-ma la groapa in care toti dragonii dorm inlantuiti, nemiscati si nemancati, gandurile mi se scufunda in chihlimbar” (traducere foarte aproximativa)? Sau “sabia, oglinda si piatra in cele trei aspecte ale sufletului meu; [dupa/intr-o/fara] seara primaveratica, acest spirit;  [] conflicte, acest suflet; [] [un cuvant care poate inseamna ‘tara mica’], aceasta inima”?

Be that as it may.

Nu prea am ganduri complicate acuma care merita dezvoltate in scris, pe care inca nu le-am obosit, ard tot ce ma stimuleaza prea repede. De exemplu, Chobits a inspirat o discutie mentala legata de roboti, natura emotiilor si a frumusetii… despre care m-am gandit incontinuu vreo doua zile, dupa care am lasat-o.

Inchei aici. Chiar in timp ce scriu asta mintea imi fuge prin drafturile necrise, salvate in creierul meu cautand vreunul care sa-mi tina atentia si acu. Sper ca o sa si ajunga scris.

N-am recitit asta, deci scuzati greselile gramaticale care garantat au aparut si propozitiile redundante.

h1

Parerea mea despre lume

July 9, 2009

Astazi traim intr-o lume in care viteza creierului nostru capata un rol tot mai integru in viata noastra de zi cu zi. Volumul informatiilor la dispozitia oricui a crescut exponential; acu cateva sute de ani inca era un ideal care se putea realiza de a cunoaste tot ce se poate cunoaste – astazi, abia daca reusesc putini sa cunoasca tot ce e de cunoscut din subdomeniul in care activeaza. Si informatia aceasta se dubleaza din an in an.

Creierul nostru nu a fost designat sa stocheze un volum atat de imens de informatii, asa ca, slava ingenuitatii umane, s-a inventat aparatul care a schimbat lumea: computerul.  Prin el putem memora si accesa o sumedenie de informatii cand vrem; prin internet, putem accesa sumedenia de informatii cunoscuta de intregul glob in secunde – libraria Akashica, reala, noi am creat-o cu mainile si inteligenta noastra. Ca sa putem folosi totusi, aceste informatii, trebuie ca si si noi sa fim capabili sa le absorbim, analizam si alegem la o viteza tot mai mare, proportionala cu amplitudinea informatiei cu care lucram.

Bine, pe langa informatii, se poate gasi si arta: carti si poze, poezii – frumusete. Lucruri care le apreciem, care ne mangaie sufletul – cate vrem, cand vrem. Si mai – conexiune! Putem cominca cu oameni de pe cealalta parte a globului fara efort! Prieteniile nu mai sunt limitate de hotare, sufletul isi pierde lanturile corpului si se poate extinde si dezvolta din plin! Din acest punct de vedere, lumea in care traim este aproape ideala. Ceea ce este acum, sau maidegraba, ceea ce era inainte de criza, comparat cu ceea ce fusese in trecutul distant, este o utopie, o utopie care am ridicat-o dar n-am sau n-am fost lasati reusit sa o mentinem.

Pentru existenta aceasta ideala, ceea ce trebuie distrus, in primul rand, este societatea de consum in care traim – unde viteza pe care o antrenam ‘procesorului’ nostru este folosita spre a incuraja continua inecare in sistem: celebritatile, reclamele, revistele mondene, emisiunile de ‘realitate’, ba chiar stirile televizate.

…si ajungem unde am vrut sa ajung cu postul asta.

De ce este orice incercare de a aduce asa ceva in lume este batjocorita? Chiar in colturile de ‘gandire libera’, cum ar fi  – de exemplu – blogurile? De ce este atat de important sa ai haine misto, o blonda anorexica pe umar, o masina noua si o casa imensa? Ambitia de a ‘ajunge sus’ care atunci cand se traduce in ‘ambitia de a profita fara a tine seama de restul lumii’ devine un lucru mizerabil. Samanta este o idee, dar daca nu lucram toti sa o aducem in lume, nu se va schimba nimic.

Vorbeam de utopie. In engleza, expresia ‘pipe dream’ o descrie foarte bine.

Existenta ca si ‘creier fara trup’ pe care o faciliteaza tastatura si monitorul nu poate fi mentinuta daca singura valoare a omului este in cat consuma. Iar tot sistemul asta, creat sa pastreze sus pe cei care sunt deja acolo sus, e intretinuta tocmai de cei care ar avea o putere sa o schimbe. Esti doar impotriva atata timp cat n-ai banii sa iei hainele misto si blonda aia anorexica. Mai rau? Esti marginalizat si exclus din societate daca nu le ai. Nu e conspiratie, nu e un lucru ascuns. Fiecare e atat de pierdut in suferinta propriei sale existente mizere incat nu vede suferinta identica a existentelor tuturor celorlalti. Daca stai sa asculti o conversatie pe autobuz o sa auzi exact aceleasi lucruri care discuta proprii tai parinti si bunici acasa, aceleasi griji care le mananca zilele si ii face sa suspine ‘vai de viata mea…’. Dar naiba daca se vorbeste careva unul cu celelalt, fara o relatie de ‘familie’ (conexiuni accidentale), sa incerce sa-si rezolve vietile impreuna. Suna comunist? Nu te poate forta nici un guvern sa te imprietesti cu altii; frica de minciuna si furt e o umbra care acopera tot. Fiecare o vede, normal ca o vede, o parte din umbra aia e chiar in ei.

Vanitate stupida si emotiile care nu isi au rostul sunt caramidele. Produse secundare hormonale sunt preamarite ca si legi ale naturii. Invataturi care ar trebui sa fie evidente sunt tratate ca si mistere de nedeslusit. Pentru o portie de endorfine in sange, suntem capabili sa sacrificam orice – ba chiar o ridicam pe cel mai inalt pedestal si o numim  ‘iubire’.

heart-blending

h1

Hallo

July 9, 2009

M-am ferit de blogosfera romaneasca ca pisica de apa, dar iata-ma acu: hai sa-mi fac un blog! Sincer, nu sunt inca acu sigura ce m-o apucat. Simt nevoia sa-mi scriu parerile? Poate. Blogul asta am de gand sa functioneze ca unul foarte general: tradus, habar n-am ce-o sa adaug. Nimic personal, pentru aia am cont pe livejournal (si scriu asta ca si cum as pune acolo ceva deosebit de des); pareri despre diverse chestii si momente de ‘wow’.

Deci – buna! Eu sunt Mint, studenta care vine anul doi de fizica, imi plac filmele, muzica obscura, tot ce-i japonez, dar nu exclusiv, filozofie si religie, si universul in general. Sunt fana consistenta logica si poze frumoase.

Acu, sper doar ca o sa fac update mai des de o data la sapte luni. Bine v-am cunoscut~